De-o mai indrazni vreunul
Sa ma minta ca nebunul,
I-oi suci mintea-n spirala
Nici sa uite, nici sa-l doara!
Adevarul sa il minta
Sa-i arate cand alinta
Ce cu mintea-i prea sucita
Vede-n ea-i inchipuita!
Sa ii para luna, soare
Biata balta, tarm de mare,
Rasarit, apus de sange
Si sa rada cand i-a plange!
Sa se-nvete astfel minte,
A mai impleti cuvinte
In cununi ametitoare
Far’ sa aiba pic de floare!
