click aici

O balanta a destinului


De ce te nasti pe lume, pe drum ratacitor?
Si cine te trimite prin viata calator?…
Trudesti ducandu-ti crucea in spate istovit…
Doar pentru paine, sare si apa ai muncit!

Dar omul cat traieste, aduna cate-un pic
Si pleaca de pe lume, fara sa ia nimic…
Ba nici chiar haine n-are!… caci toate-au putrezit
Prin gropi si prin tarana obstescului sfarsit..

C-o moarte-n suferinte cumplite, chinuind
Ori moarte ca un fulger, ca genele clipind…
Nu-si poate da suflarea, isi roaga noi dorinti
Si vede raiul!… iadul!… ori ingeri intre sfinti!…

Mai sunt si unii care nici nu stiu c-au murit!…
Deodata-n acea lume, se pomenesc subit!…
Ei cred ca-s inca-n viata!… spre case se grabesc,
Dar nu merg pe picioare, ci zboara si plutesc!..

Uimiti de nu-si pot crede, cum au ajuns intrusi
Si pot patrunde-n case, far-a deschide usi!…
Sunt spirite-n deriva, de oameni ce-au trait,
Pana acum o clipa, cand moartea i-a rapit…

par intr-una-n cale, in chip de om se-arata!…
In stranii siluete, prin noaptea-ntunecata…
Cu totii deopotriva, barbati!… femei!… copii!…
Colinda-n ratacire, pe drumuri, prin pustii..

Si bantuie sihastru, prin umbre si genuni…
Prin case parasite, paduri si vagauni…
Se-nvart prin acea bucla, de Timp si Univers,
Mergand mereu prin locuri, prin care au mai mers!..

In murmure confuze!… parc-ar sopti cuvinte!…
Dispar apoi in noapte, pierduti printre morminte….
Si unde nu-i durere, nici spaima, nici suspin,
Acolo lupta crancen, cu propriul lor destin…

Ma-ntreb in gand si cuget, dar vesnic in zadar
Dac-am trait o data, de ce ne-ntoarcem iar?…
Caci chiar din ziua-n care pe lume-ai fost adus,
Destinul ti se scrie si-n frunte-ti este pus!..

Aceasta poezie nu-mi apartine . Aceasta poezie a fost compusa de un bun prieten care doreste sa se pastreze sub anonimat !

LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

Strofa zilei #15

Copilaria mea pierduta demult prin raristea de tei, S-a dus cu rasul ei navalnic, s-a dus cu lacrimile ei. De-atunci

Revelatie in cuget

Revelatie in cuget Revarsari de infinituri… De culoare si de sunet… Rasarite-n asfintituri… Rad si vietii, rad si mortii Rad

Strofa Zilei #12

Ma intreb ca dobitocul, Ale cui greseli platim Noi, care va facem jocul ? Pana cand va mai iubim ?


No comments

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar