Imi las-aripa zborului confuz

Inchisu-m-ai intre-ale gratiilor aur
In colivia nestematelor de pret,
Uitatu-mi-ai printre trofee, lauri
Cant ce acum rataceste razlet.

Imi lasa cantul oricarui auz!
Culoarea, oricarei priviri mi-o lasa!
Imi las-aripa zborului confuz,
Spre nestiut chiar fie, dar mi-o lasa!

Ma lasa iar privirilor s-aduc
In cercuri de culoare pe azur
Cant de stejar, de floare sau de nuc!
Ma lasa…bogatei saracii, nu in huzur!

Nu-ti folosesc privirii,
Nicicum nu-ti folosesc..
Inchisa-n doar al tau ..Tacerii folosesc!

De parc-ai auzi din departarea
De comori cautari necontenite!
De parc-ai auzi, chiar de aproape!
De parc-ai sti sa ma lasi auzita.

Nu-i colivie..stii? Aripa sa-mi adune!
Nu-i nestemata…stii?
Sa cumpere-a mea lume! Si nu esti…stii?
Tu cel sa ma opreasca! Priveste-ti slabiciunea! Neputinta lumeasca!

Autor Anonim

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.

More articles by LoccoChicco