Sa facem un test de imaginatie… si oarecum o paralela intre ce-mi imaginam acum trei-patru ani si ceea ce gandesc acum. Ma vedeam acum cativa ani… in visele mele frumoase intr-o casa ca acelea de prin tari straine, vazute doar in telenovele, cu doua etaje, haraj, ascensor in casa… fiecare camera cu baie proprie iar camera noastra… imensa… cu un pat tapitat, cu somiera… si mareee cat mai mare… Si… noi doi…. atat…
Daca este sa revin in prezent si stau linistita pe ganduri nu ma vad altfel decat sunt acum… cu o minunatie de baietel, intr-un apartament obisnuit, intr-un pat si mai obisnuit, dar dublu, cu o saltea de pat la fel de obisnuita ca viata oricaruia dintre noi dar… fericita si implinita…
Stiti ca socoteala din targ nu se potriveste niciodata cu cea de acasa si imaginatia nu are limite insa, de data aceasta, imaginatia mea bogata din trecut nu a atins nici macar 1% din ceea ce am astazi… Poate ca nu am mari bogatii materale insa cu siguranta sunt de zece ori mai implinita sufleteste decat in casa aceea enorma din gandul meu….
Am mers hai-hui prin imaginatie ani de-a randul insa niciodata imaginatia nu a ajuns in stadiul in care ma aflu astazi. Este bine sa visam, sa ne imaginam in fel si chip… insa este si mai bine ca atunci cand ne trezim din visare sa ne dam seama ca avem mult mai mult decat ne-am fi putut imagina vreodata si ca cel mai bine este sa fim cu picioarele pe pamant decat hai-hui prin imaginatie.