Doar o printesa.. asa spuneau ceilalti despre ea insa… totul era spus mai mult in batjocura decat serios. Inca de mica copii rasesera de ea la scoala pentru ca era mult prea ocupata cu ceea ce se imbraca si mult prea atenta la felul in care arata in orice moment. Toti o credeau o materialista si frivola.. insa lucrurile stateau altfel.
Inca de mica dezvoltase o pasiune pentru frumos si pentru design-ul vestimentar… ii placea sa transforme hainele vechi in ceva nou, modern si stralucitor. Nimeni nu stia ca acele haine minunate in care o vedea imbracata erau confectionate chiar de mana ei… Chiar daca nu avea posibilitati materiale acest lucru nu o impiedica sa se uite diferite magazine cu haine de dama deosebite si sa viseze ca intr-o zi va putea purta acele lucruri minunate pe care le vedea in vitrine.
Intr-o zi, uitandu-se la niste esarfe de dama, o doamna s-a apropiat de ea cu una dintre acele esarfe in mana… Doamna i-a intins esarfa spunandu-i ca este pentru ea. Fata a ezitat la inceput crezand ca totul este doar o gluma sau o capcana pusa la cale de colegele ei rautacioase. Doamna a asigurat-o ca nu este o gluma si i-a intins din nou esarfa. Fata a luat-o sfioasa.. si-a plecat capul si nu stia cum sa ii mai multumeasca…
La un moment dat si-a dat seama ca vorbeste singura… si, uitandu-se atent la mana in care avea asezata esarfa aceea minunata si-a dat seama ca mai era ceva.. Desfacu mana si vazu un minunat pandantiv turcoaz… Stralucea atat de frumos de iti lua ochii. In zadar se uita peste tot sa o gaseasca pe femeia care ii oferise esarfa.. nu o vedea nicaieri..
Isi puse pandantivul pe lantul subtire de la gat si dintr-o data se simti altfel.. simti ca are mai multa incredere in ea… in fortele proprii.. simti ca nimic nu mai avea sa o doboare de acum inainte… De acum nu mai era „doar o printesa” asa cum o numeau ceilalti in ras.. era stapana propriilor dorinte si a propriei vieti…