Naste monstri. Numele unui tablou al celebrului pictor spaniol Goya, inspirat probabil din inchizitia spaniola. Insa inchizitia este un vand de nebunie de cu totul alte dimensiuni comparativ cu somnul fiecaruia in parte, mai mult sau mai putin. Si pentru ca ratiunea tine de logic iar sufletul de simt, aparent cele doua insusiri ce de multe ori ne ghideaza pasii in viata par incompatibile, insa doar aparent. In realitate inbinarea armonioasa dintre cele doua putand duce la alegeri corecte, la pasi facuti spre frumos. Dar si invers, linia de demarcatie intre frumos si urat fiind foarte subtire, uneori imperceptibila.
Cum ratiunea precede sufletul, sau nu!, teoretic ar trebui sa traim intr-o lume perfecta din toate punctele de vedere, rational vorbind. Diferiti in norme ale binelui nu suntem, insa aici intervine sufletul fiecaruia, interiorul, rar doua asemanatoare. Dar fara asta, ce am fi, simpli roboti, nimic mai mult. Dilema este urmatoarea, daca rational stim ca un lucru este rau, de ce sufleteste alegem sa in facem? Mai mult, de ce alegem sa facem rau chiar si propriei persoane? Sa fie lipsa ratiunii, sau lipsa sufletului?
Daca spun ca mai este si mana Necuratului..imi sar ateii in cap..Ratiune avem. Cu totii.. ca din aceasta cauza nu mergem in patru labe. Dar nu o folosim la maxim.. sau nu o folosim deloc. Sau uitam sa o folosim, sau naiba mai stie! Autocontrolul isi spune cuvantul.. imi fac rau ca sunt slab sau imi fac rau ca nu imi mai pasa. Altora fac rau de imbecil sau din razbunare. Suntem oameni. Toti gresim, toti facem rau.. chiar si numai cu gandul..
