Sunt prizonierul unui lut
Pe care-s condamnat să îl slujesc
Şi-n altă zi, iară, mai mult
Împotrivă-mi mă-ndârjesc,
Dar evadez cu-acest prilej
Prin gând, prin vers, prin artă vie,
Cum evadează glia într-un vrej,
Cum evadează-n corzile de vie
Tot ce e verde-i dulce evadare
Mi-ajunge să sărut un ciob de cer
Şi-o mângâiere firavă de soare,
Tot ce e-n jur, real şi efemer.