Ia românescă până mai acum câțiva ani uitată prin dulapurile bunicii a redevenit centrul atenției în moda românească și internațională.
Aniversarea în anul 2018 a 100 de ani de la Marea Unire a însemnat un reviriment fără precedent în utilizarea acestui obiect de îmbrăcăminte foarte versatil: vorbim despre ie tradițională.
Fineţea şi armonia cromatică au făcut din această piesă vestimentară, de multe ori, obiect de artă. Să nu uităm că impresionismul francez prin Henri Matisse a făcut din ia romanescă o piesă cult care a influențat și încă influențează creația de modă franceză.
Ia face parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri, iar rădăcinile sale își au originea în portul tracilor, geților și dacilor. Din basoreliefurile de demult, care îi înfățișează pe daci, poți observa în portul acestora cămăși cu mâneci lungi, cu o croială de tip tunică, albă și lungă, dintr-o singură bucată și pantaloni strâmți și lungi (ciareci, ițari).
Rolul iei – casnic și magic
Dacă în cazul bărbaților vorbim de cămăși populare, în cazul femeilor folosim termenul de ie tradițională. Acestea aveau semnificații multiple: acopereau goliciunea trupească, transmiteau un mesaj pentru comunitatea din care făcea parte persoana (unele ii se poartă la nunți, botezuri, altele arată statutul social, meseria, vârsta) și au semnificații magico-religioase (prin motivele, cromatica și lucrătura folosite).
Ia era realizată la început din in, cânepă, lână, iar mai târziu și din bumbac tors la fuior. Era împodobită preponderent cu broderii la mâneci, piept și gât.
Caracteristicile iei sunt date de cusături (umărul, care unește părțile din față și spate de mânecă), încrețul, altița (bandă lată, elementul definitoriu și unic al modelului, irepetabil), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături prin care se îmbină bucățile textile). O altă caracteristică a costumului femeilor este folosirea culorii, fondul țesăturilor din in, cânepă sau lână fiind alb.
Revenind în timpurile noastre, versatilitatea unică a iei românești își arată valențele în utilizarea cotidiană. Acest obiect de îmbrăcăminte poate fi accesorizat într-o varietate uriașă de opțiuni, ceea ce permite utilizarea ei și în situații de protocol, dar și la o petrecere câmpenească.
Designeri faimoşi ca Yves Saint Laurent, Kenzo sau Jean Paul Gaultier au dedicat colecţii întregi cămăşii populare româneşti după ce Nadia Comăneci a apărut de câteva ori pe saltea îmbrăcată cu o ie tradiţională. Pe lângă Henri Matisse despre care am pomenit mai sus și Constantin Daniel Rosenthal s-a lăsat vrăjit de frumuseţea portului românesc. De la primul ne-au rămas mai multe picturi şi desene înfăţişând femei îmbrăcate cu ie, iar al doilea a înfăţişat-o în tabloul „România revoluționară” pe Maria Rosetti, englezoaică la origine şi soţia a lui C.A. Rosetti, purtând atât ie, cât şi năframă.
Regina Maria a României, o englezoaică de o frumuseţe clasică, nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii, adora costumul popular românesc pe care nu ezita să-l îmbrace şi în care s-a lăsat fotografiată de nenumărate ori. Şi nu numai ea: toate reginele României, dar şi aristocraţia feminină a timpului au adoptat acest tip de îmbrăcăminte, poate şi cu intenţia mai mult sau mai puţin ascunsă de a se face plăcute de mulţime.
Așadar, ia tradițională nu iese niciodată din trend. Nu vei greși niciodată purtând o ie tradițională. Conține mistica și energia acestor locuri minunate pe care le numim România.
Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
