Ionuț Tomescu este web strategist în cadrul TenStep, job care îi încurajeazã dezvoltarea pasiunilor sale, branding, marketing, comunicare și PR, cu preponderențã în mediul online.
Din punctul de vedere al definiției (o definiție genericã, una din multe altele)
Brand-ul “reprezintã asocierea automatã, puternicã și persistentã, dintre un produs sau un serviciu (ºi toate atributele aferente) oferite de cãtre o companie ºi un concept sau o experiențã unicã în mintea consumatorilor.”
Ce puncteazã bine definția
Exact diferenþa dintre marcã ºi brand. ªi anume faptul cã, în timp ce marca reprezintã un simbol distinct (nume, reprezentare graficã, etc.) ce permite identificarea de cãtre consumatori a unui produs sau serviciu, brand-ul reprezintã suma concepþiilor consumatorilor asupra respectivului produs sau serviciu.
Ce nu puncteazã bine definiția?
Brand-ul nu existã doar în mintea consumatorilor. Nici mãcar nu existã doar în cercul posibililor clienți (cei vizați pentru a beneficia de respectivul produs sau serviciu). Un simplu exemplu poate fi o mașinã de lux. Aceastã mașinã poate fi cunoscutã foarte bine (identitate de marcã, caracteristici tehnice, oferta comercialã, modele, aspecte legate de exploatare, costuri, istorie, etc) și de cãtre cei care nu și-o permit, și de cãtre cei care n-o posedã. Aceia care practic nu reprezintã nici clienții actuali, nici mãcar cei vizați.
E greu sã se construiascã un brand?
Depinde de strategia abordatã care, în fapt, diferã de la domeniu la domeniu ºi nu numai. Depinde ºi de cultura specificã dintr-o societate de exemplu. Cât de repede ar putea fi construit un brand de vodcã in Rusia de exemplu, comparativ cu o țarã musulmanã?
E scump sã se construiascã un brand?
În mediul online se poate dovedi mult mai ieftin în a construi un brand în comparație cu multe alte domenii. Însã acesta este neapãrat un avantaj? Doar pentru cei creativi și originali.
Care este cea mai mare problemã a brand-urilor?
Chiar brand-urile în sine. Pentru cã multe produse promit sã ofere mai mult decât pot oferi. Și percepția poate deveni negativã.
Cine creeazã brand-urile?
În nici un caz companiile. Ci oamenii. Consumatorii, posibilii clienți, vechii clienți.
Cine “distruge” brand-urile?
Tot oamenii. Pentru cã acel produs sau serviciu nu le-a oferit satisfacția speratã.
Care pot fi avantajele brand-urilor?
Onestitatea fațã de consumatori și viitorii clienți. Pentru cã oferã credibilitate. Tradiția, pentru cã și aceasta conferã credibilitate. Originalitatea. Pentru cã diferențiazã. Noutatea, pentru cã poate crea nevoi noi. Nu în ultimul rând, oamenii, pentru cã ei consumã. Și apoi împãrtãșesc experiențele.
În concluzie
Brand-ul reprezintã o statisticã. A celor multumiþi, a celor foarte multumiți, a laudelor, a criticilor, a celor frustrați, a celor care viseazã, a celor care regretã. ªi aproape întotdeauna (exceptând produsele și serviciile de nișã), reprezintã o comparație cu ceva care existã deja. Cu ceva asemãnãtor mai mult sau mai puțin.
Și oamenii sunt brand-uri. Și brand-urile sunt ca oamenii. Se pot maturiza, pot evolua. Sau dimpotrivã.
Branding-ul nu e o științã exactã. Nu conteazã decât feedback-ul. Și dacã acesta se poate cuantifica relativ ușor, previziunea și intuirea comportamentului consumatorilor și a dorințelor acestora pot fi infinit mai greu de creionat. Fiind legat de psihologia umanã, prima impresie chiar conteazã.