click aici

O poezie pe zi: Asteptare


microphone-1-1

Asteptare:
Iar esti certat cu timpul
Astept…
Ceasul nu-l port la mânã ci sub sâni in piept
Nerãbdãtoare sã-ti vad chipul
Fãr’ de defect.

Oare nu-ti pasã cã mi-e frig ?
Dar ce conteazã…
Nu esti aici sã tremurãm si asta mã-nfioreazã
Deloc mã tem. O sã câstig.
Stiu cã te joci cu mine – Mã enerveazã !

Dar ce ziceam ? Si unde-s restu’ ?
Dacã n-am luat o razna, din plebe… apari TU
Nu m-ai vãzut. Zâmbesc.
Si calci atât de sigur de parc-ai sti cât te iubesc
Observi. Esti la un pas, deschizi bratele râzând
Eu zburd si fãrã glas, te sãrut lãcrimând.

Autor: Marian

LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

Cu messengerul prin sat. Partea a 19-a.

Primesc zilele trecute un mail de la un necunoscut in care ma ruga insistent sa-l adaug pe YM. De obicei

Stele

Stele Stelele ce lumineaza-n noapte cerul lumii tale,Sunt lacrimi, nu doar simple stele, suntLacrimile mele, ce-au curs de cand te-ai

A fost o vreme…

  A fost o vreme când zâmbeai, Iar zâmbetul, crâmpei de Rai, Ți-l imortaliza cântând Un menestrel cu chipul blând.


Tags assigned to this article:
marianpoeziepoezii

No comments

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar