Intr-o mantie straverzie, te petreci prin ploi si vant,
Ma privesti din nostalgie, fara soapta sau cuvant…
Si prin neguri terne, sterse, cu par lung si matasos
Iti lasi trupul sa-ti reverse peste crinul mladios..
Si plutesti pe iarba deasa
Verde cu miros de mai.
Imbracata in mireasa
Cu cununa-n par zambeai .
Esti naluca? Esti himera?
Esti un vis indurerat?
Esti fiinta efemera!
In vesmant imaculat!…
Si te vad in rochii albe
Cu par negru despletit,
Gat inconjurat de salbe
Cu Safire-mbogatit.
Insa visul se destrama
Dintre ceturi aparand,
De prin vise doar marama
Unui trup indepartand..
Sa-ti pun marea la picioare? Parul sa iti speli in ea? …
Parul tau din alge crude…impletit pe mana mea…
Se rasfrange parul tau, lin, suav pe fata mea…
Iara noi starnim talazuri, aruncand cu stele-n ea
