Zambesc.. Imi amintesc cum ma cara mama spre gradinita, in prima zi.. mai mult pe sus decat de buna voie. Boceam cu gura pan’la urechi si voiam inapoi la bunici, unde curtea larga abia incapea zburdalnicia mea. Ajuns acolo in marea de jucarii, am uitat instantaneu de mama si de lacrimi. Imi amintesc o involburare de culoare si rasete de copii, amestecate cu mirosul laptelui cald de la micul dejun. Sa fie prima amintire..?
Uneori, cand incep sa depan anumite amintiri, imi storc memoria sa identific cea mai veche amintire. Imi apar franturi si scene vagi si extrem de scurte, ca niste flash-uri foto. Dar niciodata nu reusesc sa le cronologizez si sa-mi dau seama care e prima scena si cea mai veche, pe care mi-o mai amintesc din viata mea.
