click aici

Dragostea şi tăietorul de lemne

Dragostea şi tăietorul de lemne

Dragostea ca un bonsai? “Da, Dragostea e un bonsai, e o carte cu copertă roz”, mi-a spus Cristina, colega mea. Şi eu n-am citit-o? E timp.. Dragostea ca un bonsai, tare mult mi-a plăcut asemănarea. Firavă, sensibilă, necesită atenţie, trudă, sacrificiu şi pasiune din partea “grădinarului”. Dar mai ştiu că şi grădinăritul este o artă şi puţini sunt cei care, cu măiestrie, ştiu să-şi ocrotească şi să-şi menţină vie pasiunea.

dragostea

Pe cât de simple sunt cuvintele atunci când le aşezi pe hârtie, pe atât de complicat devine grădinaritul când nu ştii pe ce să pui mâna mai întâi: pe stropitoarea din care să picuri şoapte de dor sau pe lopăţica în întrebuinţarea căreia intră rememorarea şi aducerea la lumină a fiecărui moment trăit cu intensitate. Dac-ar fi să vorbesc din cărti, aş fi un ilustru promotor al iubirilor perfecte, însă grădinaritul în dragoste nu este aşa. Cum să-i mângâi fiecare frunză cu picuri din roua iubirii şi gândul la toamna ce va să vină?

Dragostea şi tăietorul de lemne

Cum să-i păstrezi strălucirea când vara s-a dus lăsând loc toamnei reci şi pustii? Să rupi frunza şi s-o conservi în ierbarul inimii până la anul? Cui i-ar folosi o frunză uitată între filele de carte, în dreptul careia să scrii eventual cu peniţa sufletului “Dragoste de-o vară ” ? De parcă, pusă într-un pahar cu apă la venirea primăverii ar renaşte odată cu ea?

Grele şi zbuciumate anotimpuri pe frunţi încreţite. Îmi amintesc şi-acum zâmbetul ei întinzând ridurile cu arătătorul. “Nu mai sta aşa-ncruntat..” Dar cum, când toată vara ai fost un tăietor de lemne, nu un grădinar?

LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

Toamna in lume pe sfarsit

Peisaje din intraga lume cu toamna pe sfarsit.    

Adio – Mihai Eminescu

De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar

Tu pui de om!

Zile albe si zile negre, nopti albe si amaraciuni, amaruri adanc inchise in inima si suflet pentru ca zambetul trebuie


1 comment

Write a comment
  1. raluca
    raluca 18 December, 2015, 14:13

    Foarte fain articolul

    Reply this comment

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar